Furtul unei natiuni – Runda a doua

Doua elemente aparent fara legatura sunt indicii pentru ceea ce anumiti politicieni ai momentului pregatesc pentru anul viitor, ceva ce poate fi numit, parafrazandu-l pe Tom Gallagher, “Furtul unei natiuni – Runda a doua”.
Asadar … scandaloasa defilare pe sub Arcul de Triumf a unor agenti de paza purtand uniformele Politiei Locale Bucuresti, alaturi de militarii veritabili ai tarii, trebuie coroborata cu insistenta cu care presedintele Basescu pledeaza pentru privatizarea generalizata a sistemului medical romanesc. Ambele elemente sunt manifestari concretizate, respectiv scontate, ale unei ofensive a mediului privat de afaceri impotriva (!) aparatului de stat.
Dupa cum s-a vazut deja in situatia care il implica, voit sau nu pe primarul Oprescu, acest atac – repet, impotriva statului – inseamna, in esenta, preluarea serviciilor sociale, a functiilor tradionale pe care aparatul de stat le asigura cetatenilor. Ca orice preluare capitalista, e motivata de un interes financiar si va trebui sa aduca profit.
Ori, din dezbaterea care sa va purta mai concis sau mai diversionist, lipseste deja cea mai importanta intrebare – daca cetatenii Romaniei doresc directia propusa de politicieni, anume sa vindem segmente mari din aparatul de stat unor companii private. Primaria capitalei a realizat deja privatizarea unei parti a serviciului de paza si ordine publica si niciun personaj din institutie nu a intrebat bucurestenii daca sunt de acord sau nu sa plateasca pentru aceasta afacere puturoasa, de mal de Dambovita.
In ce priveste sistemul medical, un argument major invocat de politicieni este ca sanatatea privata va costa mai putin decat cea publica. Pe cine va costa mai putin? In niciun caz pe cetatenii platitori de taxe. Nicaieri in lumea asta sistemul medical privat nu are costuri mai scazute decat cel public. Prin urmare, ce spun unii politicieni despre asta se numeste prostire in fata sau ipocrizie. De exemplu, presedintele Basescu a folosit recent un eufemism penibil in ideea de a aduce un argument suplimentar pentru privatizarea sistemului public de sanatate – anume, afirmand faptul ca “in sistemul public, costurile nu pot fi controlate”. Sa traducem corect: guvernul nu poate stopa furtul generalizat din sistem.
Nu poate sau nu vrea neaparat? Daca lucrurile ar merge bine in sistemul public, ce nevoie ar mai fi sa il privatizeze? Banuiesc ca sunt presiuni interne si externe mari ca lucrurile sa alunece in directia asta.
Astazi, e inutil sa mai avem dezbaterea clasica pro sau contra etatism, daca avem decenta sa admitem ca neoliberalismul exuberant al anilor ’90 a fost succedat de o criza financiara globala, pentru a carei potolire a fost si inca este necesara interventia statelor nationale si a organizatiilor financiare internationale (unde contribuitorii sunt atat fonduri private, cat mai ales aceleasi state nationale).
In plus, in economia contemporana, cererea pe piata fie se identifica, daca exista deja, fie se creeaza – se induce nevoia consumatorului pentru un anume produs (bun material sau serviciu).
Aceste repere ne ajuta sa decriptam discursul politicienilor romani si ar trebui sa provoace intrebari.
Sa luam si alte exemple:
– la Ministerul Administratiei si Internelor, se fac concedieri masive. Suspecte si neinspirate mi se par cele care au dus deja la scaderea numarului de pompieri militari si de jandarmi, raportat la numarul de locuitori ai judetelor. Le vor lua locul firmele private de pompieri (exista, da) si cele de paza?
– la CFR, situatia financiara se agreveaza continuu, dupa cum si investitiile in infrastructura feroviara sunt infime raportat la cererea reala de transport de marfuri si de calatori. Nu e nicio problema, au prosperat deja firme private de transport rutier … zona unde personaje sumbre, precum fostul ministru Berceanu, au mari interese financiare proprii.
Cum spuneam – nevoia se induce.
De data asta, politicienii pregatesc o mega-afacere … privatizarea sistemului medical. Vor sa vanda sanatatea romanilor.